Șefa diplomației europene, Kaja Kallas, propune o soluție de criză pentru una dintre cele mai sensibile rute maritime din lume: un mecanism inspirat din „acordul cerealelor”, menit să deblocheze Strâmtoarea Ormuz. Declarația a fost făcută într-un interviu pentru Reuters, într-un context tensionat, în care conflictul dintre SUA și Israel, pe de o parte, și Iran, pe de altă parte, începe să se simtă direct în buzunarul consumatorilor.
Strâmtoarea care ține lumea în priză
Blocajul din Ormuz nu e o simplă dispută regională. Aproximativ o cincime din transporturile globale de petrol și gaze naturale lichefiate trec prin acest culoar maritim îngust, dar vital. Închiderea lui a dus deja la scumpiri în lanț pe piețele de energie și ridică spectrul unor crize multiple, de la alimente la îngrășăminte.
„Nimeni nu vrea să-și expună cetățenii unor riscuri în Strâmtoarea Ormuz. Trebuie să găsim soluții diplomatice pentru a o menține deschisă”, a punctat Kallas, avertizând că efectele ar putea deveni globale.
Modelul „acordului cerealelor”, scos din sertar
Oficialul european propune replicarea unui mecanism deja testat în plin război, acordul care a permis exportul de cereale din Ucraina prin Marea Neagră. Înțelegerea, mediată de Organizația Națiunilor Unite, a implicat Ucraina, Rusia și Turcia și a funcționat, cu sincope, până în vara lui 2023.
Kallas spune că ideea a fost discutată deja cu secretarul general al ONU, António Guterres, iar organizația analizează opțiunile. Miza este crearea unui coridor sigur pentru transportul energiei, similar celui folosit pentru cereale.
Punctul sensibil: acordul Iranului
Cheia rămâne, însă, la actorii regionali. „Întrebarea este în ce măsură vor fi de acord statele din zonă, în special Iranul”, a admis Kallas. Fără un compromis politic, orice plan riscă să rămână doar pe hârtie.
Lecțiile unui acord fragil
„Acordul cerealelor”, semnat în iulie 2022, a fost de la început o soluție temporară, presată de realitățile războiului. Rusia a amenințat în repetate rânduri că se retrage și, în cele din urmă, a făcut pasul în iulie 2023, reluând atacurile asupra infrastructurii portuare ucrainene.
Ulterior, Kievul a improvizat un coridor propriu, susținut militar, care a permis reluarea exporturilor, nu doar de cereale, ci și de produse industriale. Chiar și așa, navele civile și porturile au rămas ținte constante.
În oglindă, scenariul din Ormuz arată cât de fină e linia dintre stabilitate și criză globală, iar soluțiile diplomatice, oricât de fragile, par singura punte posibilă.
Comentează