Războiul din Iran răstoarnă perspectivele globale ale GNL, deoarece prețurile în creștere, daunele aduse infrastructurii de export a principalului furnizor Qatar și potențialele întârzieri în aprovizionarea cu gaze naturale (GNL) ridică îndoieli cu privire la cererea așteptată anterior din partea cumpărătorilor asiatici sensibili la prețuri, informează Reuters.
Înainte de război, analiștii se așteptau ca oferta globală de gaze naturale lichefiate să crească cu până la 10% în acest an, ajungând între 460 de milioane și 484 de milioane de tone metrice, odată cu punerea în funcțiune a noii capacități, în principal în SUA și Qatar, iar cererea este prevăzută să crească în același timp.
Acum, blocarea Strâmtorii Hormuz de către Iran, care gestionează 20% din fluxurile globale de GNL, și deteriorarea trenurilor de lichefiere ale Qatarului - care au blocat 12,8 milioane de tone de GNL pe an timp de trei până la cinci ani - au determinat firmele de consultanță S&P Global Energy, ICIS, Kpler și Rystad Energy să reducă perspectivele de aprovizionare globală cu până la 35 de milioane de tone.
Asta echivalează cu aproximativ 500 de încărcături de GNL, suficient pentru a acoperi peste jumătate din importurile anuale ale Japoniei sau ale Bangladeshului timp de cinci ani.
„Ne așteptăm ca această criză a prețurilor gazelor să determine unele țări să reconsidere creșterea cererii de gaze la rata pe care am prevăzut-o anterior, astfel încât creșterea cererii de GNL va fi mai mică decât prognoza noastră de dinainte de război”, a declarat analistul Lucien Mulberg la S&P Global Energy.
S&P Global Energy anticipează o scădere de 33 de milioane de tone a exporturilor din Qatar și Emiratele Arabe Unite în acest an și a redus oferta proiectată cu încă 19 milioane de tone în fiecare an între 2027 și 2029, din cauza întârzierilor preconizate la extinderea zăcământului nordic din Qatar și a proiectelor Ruwais LNG ale ADNOC aflate în construcție.
Prețurile LNG depășesc zona de confort a cumpărătorilor asiatici
Pe fondul crizei de aprovizionare, prețurile GNL din Asia au înregistrat o creștere de 143% de la începutul războiului dintre SUA și Israel cu Iranul, pe 28 februarie, aceasta fiind a doua creștere semnificativă din ultimii patru ani, după invazia Rusiei în Ucraina.
La un nivel maxim de peste trei ani, de 25,30 dolari pe milion de unități termice britanice (mmBtu), prețurile sunt cu mult peste pragul de 10 dolari pe mmBtu la care cererea piețelor emergente crește, iar analiștii prevăd că prețurile vor rămâne peste această zonă de confort până în 2027.
Rabobank se așteaptă ca prețurile din Asia să fie în medie de 16,62 dolari pe mmBtu în acest an și de 13,60 dolari în 2027, în timp ce UBS și-a ridicat prognoza la 23,60 dolari pe mmBtu pentru acest an și la 14,50 dolari pentru anul viitor.
„Pe termen scurt, piața se reechilibrează în principal prin prețuri mai mari și reducerea cererii în Asia de Sud”, a declarat Laura Page, managerul LNG Insight la Kpler.
Cererea industrială se reduce în Asia de Sud și Sud-Est
Aproximativ 80% din aprovizionarea cu GNL a Qatarului se îndreaptă către Asia. Cumpărătorii sensibili la preț, precum Bangladesh și India, caută surse alternative de GNL, trecând în același timp la cărbune și gazul intern.
Pakistanul, care depinde puternic de Qatar pentru GNL, raționalizează energia printr-o săptămână de lucru de patru zile. Cererea se reduce în sectoarele mari consumatoare de energie, precum îngrășămintele și textilele.
„Are loc un proces de distrugere a cererii”, a declarat Iqbal Ahmed, președinte și director general al Pakistan GasPort, care deține în coproprietate un terminal de import de GNL.
În India, producția petrochimică și ceramică a fost, de asemenea, afectată, au declarat reprezentanții industriei.
Este puțin probabil ca Statele Unite, cel mai mare exportator mondial de GNL, să poată acoperi deficitul de aprovizionare, întrucât instalațiile americane de export funcționează aproape la capacitate maximă, iar cea mai mare parte a volumelor lor este angajată în contracte pe termen lung. „Pur și simplu nu există nicio modalitate de a înlocui cu ușurință volumele pierdute, iar niciun fel de optimizare a portofoliului sau de schimburi de încărcături nu va acoperi diferența dintre oferta pierdută și cererea actuală... ceea ce reprezintă o lovitură semnificativă pentru securitatea energetică a țărilor care se bazează pe aceste volume”, a declarat Seb Kennedy, analist independent la Energy Flux News.
Criza ar putea stimula un nou impuls în Asia pentru alternative energetice interne, ducând la o reducere permanentă a cererii de GNL, a declarat Sam Reynolds, coordonator de cercetare în domeniul GNL la think tank-ul pro-energii regenerabile IEEFA.
Cumpărătorii de GNL din Asia de Nord nu se lasă descurajați
China, principalul cumpărător, își redusese deja dependența de GNL. Importurile au crescut rapid timp de un deceniu, înainte ca Beijingul să-și îndrepte atenția către producția internă de gaze, importurile mai mari prin conductele rusești și energia regenerabilă.
Un comerciant de gaze de stat din China a declarat că creșterea constantă a producției interne de gaze, cantitățile mai mari de gaze transportate prin conductele „Puterea Siberiei” și volumele continue provenite din proiectul rus Arctic LNG 2 vor compensa cu prisosință pierderea livrărilor din Qatar, care reprezintă 6% din consumul anual de gaze al Chinei, de aproximativ 400 de miliarde de metri cubi.
Cu toate acestea, pe piețe mai puțin sensibile la prețuri, cum ar fi importatorii de pe locurile doi și trei, Japonia și Coreea de Sud, este puțin probabil ca războiul să modifice în mod semnificativ planurile de achiziții de gaze, având în vedere lipsa unei producții interne semnificative sau a accesului la gaze prin conducte.
JERA, cel mai mare cumpărător de GNL din Japonia, a declarat că Qatarul rămâne un furnizor de încredere și că abordarea sa contractuală nu se va schimba.
„Nu cred că faptul fundamental că Orientul Mijlociu - și Qatarul în special - joacă un rol important se va schimba”, a declarat directorul executiv Ryosuke Tsugaru.
Comentează