Dosarul acordului UE–Mercosur capătă o dimensiune politică tot mai sensibilă, cu ecouri directe asupra relațiilor bilaterale dintre România și Franța. Deși, în plan oficial, se încearcă transmiterea de mesaje de calm și continuitate, în culisele politice europene apar poziționări mult mai ferme, venite chiar din zona eurodeputaților francezi apropiați de actualul arc guvernamental.
Nemulțumiri din Franța față de poziția României pe dosarul Mercosur
În contrast cu comunicarea publică a Ambasadei Franței la București – transmisă la solicitarea USR – potrivit căreia nu ar exista niciun risc pentru relația bilaterală sau pentru cooperarea strategică româno-franceză, declarațiile recente ale unor miniștri francezi și eurodeputați influenți indică o stare clară de nemulțumire față de poziția României în acest dosar.
Nemulțumiri politice reale, exprimate fără menajamente
Potrivit mai multor surse politice europene, miniștri francezi și eurodeputați pro-europeni activi în dosarele comerciale și de politică externă au criticat deschis modul în care România a gestionat subiectul Mercosur.
Principalele reproșuri vizează lipsa unei strategii coerente asumate la nivel guvernamental, absența consultărilor cu fermierii și mediul economic, dar și schimbările de poziție percepute ca impredictibile.
În acest context, acordul Mercosur nu mai este tratat strict ca un instrument comercial, ci ca un test de loialitate politică și de coerență europeană.
În discuțiile informale, unii dintre acești eurodeputați au mers mai departe, avertizând că astfel de poziționări „nu rămân fără consecințe” asupra climatului general al relațiilor bilaterale.
Asistența militară, adusă în discuție
Cel mai sensibil element îl reprezintă faptul că, în aceste schimburi politice, a fost evocată inclusiv cooperarea în domeniul apărării, mai exact prezența și sprijinul militar francez în România.
Chiar dacă nu vorbim despre amenințări explicite sau decizii oficiale, simpla introducere a acestui subiect în dezbaterea politică ridică semne de întrebare serioase.
Este pentru prima dată când, fie și indirect, un dosar comercial precum Mercosur ajunge să fie asociat cu teme de securitate și apărare în raport cu România – un stat aflat pe flancul estic al NATO și dependent de solidaritatea aliată.
Diferența dintre mesajul diplomatic și realitatea politică
Cazul scoate în evidență o ruptură clasică între comunicarea diplomatică și realitatea politică. Mesajele oficiale urmăresc limitarea daunelor și calmarea opiniei publice, în timp ce, în interiorul mecanismelor europene de decizie, presiunile politice sunt mult mai directe și mai dure.
În acest peisaj, avertismentele formulate anterior de mai mulți experți în politică externă privind riscurile politice ale dosarului Mercosur capătă o relevanță suplimentară.
Dosarul Mercosur a depășit de mult sfera comerțului internațional.
El a devenit un instrument de presiune politică și un test al echilibrelor de putere din interiorul Uniunii Europene. Pentru România, miza nu este doar protejarea fermierilor sau clarificarea juridică a acordului, ci capacitatea de a-și susține interesele fără a tensiona relații strategice esențiale.
Semnalele venite din Franța arată că aceste tensiuni există deja – chiar dacă, oficial, ele sunt negate. În politică, însă, ceea ce se spune în spatele ușilor închise contează uneori mai mult decât comunicatele de presă.
Comentează