Centrele de date, coloana vertebrală a inteligenței artificiale, încep să caute soluții dincolo de limitele Pământului.
O idee care până recent părea rezervată filmelor SF intră tot mai des în discuțiile serioase ale industriei tech: mutarea unei părți din infrastructura de calcul pe orbită, acolo unde energia solară este aproape continuă, iar problema răcirii ar putea fi abordată radical diferit, potrivit Time.
De ce privește industria AI spre orbită, energie, răcire și blocaje la sol
Presiunea vine din explozia AI. Modelele mari de inteligență artificială consumă cantități uriașe de energie și generează căldură greu de gestionat. La sol, centrele de date se lovesc de rețele electrice suprasolicitate, costuri tot mai mari și opoziție locală, fie din cauza consumului de apă pentru răcire, fie din teama impactului asupra facturilor și mediului. În acest context, spațiul începe să fie privit ca o alternativă strategică.
Susținătorii conceptului spun că orbita oferă un avantaj greu de ignorat: lumină solară aproape permanentă și un mediu în care căldura poate fi evacuată prin radiație, nu prin sisteme clasice de climatizare. În teorie, exact punctele slabe ale centrelor de date de pe Pământ, energia și răcirea, s-ar putea transforma în atuuri.
De cealaltă parte, criticii temperează entuziasmul. Spațiul înseamnă radiații intense, variații termice extreme, riscul coliziunilor cu resturi orbitale și un nivel de fragilitate care face mentenanța extrem de complicată. Acolo nu poți trimite rapid o echipă de intervenție, iar orice defecțiune se traduce în costuri uriașe și soluții tehnice sofisticate, adesea robotizate.
Promisiuni uriașe, riscuri pe măsură: De ce centrele de date spațiale sunt încă un pariu
Miza nu este doar tehnologică, ci și economică și politică. Pentru marile companii, infrastructura orbitală ar putea însemna ocolirea blocajelor birocratice de la sol, a disputelor privind amplasarea centrelor de date și a dependenței de rețelele naționale de energie. În scenariul ideal, capacitatea de procesare s-ar muta „deasupra” acestor constrângeri, iar legătura cu Pământul s-ar face wireless, inclusiv prin conexiuni optice cu laser.
Primele teste există deja. Start-up-ul american Starcloud este adesea menționat ca pionier, după ce ar fi trimis pe orbită un satelit-prototip echipat cu hardware pentru AI, inclusiv GPU-uri, pentru a demonstra că rularea de calcul specializat în spațiu este posibilă. În jurul ideii gravitează și nume mari din industrie. Google este asociat cu programe experimentale care vizează computere alimentate solar în spațiu, Blue Origin cu soluții de conectivitate de mare viteză între orbită și sol, iar SpaceX cu avantajul lansărilor frecvente și promisiunea reducerii costurilor prin rachete reutilizabile.
Chiar și așa, drumul este lung. Trimiterea pe orbită a unor rack-uri serioase de calcul nu ține doar de inovație, ci de logistică masivă, transport repetat, precis și scump. Greutatea echipamentelor și limitele actuale ale lansărilor fac ca, la scară mare, ideea să rămână departe de implementare, lucru recunoscut inclusiv de lideri din industria cloud.
Între promisiunea unei surse de energie curate, aproape neîntrerupte, și realitatea dură a costurilor, riscurilor și complexității tehnice, centrele de date din spațiu rămân, deocamdată, un teren de test. Se lansează prototipuri, se experimentează legături optice și se evaluează fezabilitatea unei infrastructuri care ar putea, într-o zi, să schimbe regulile jocului. Până atunci, însă, calculele reci arată că saltul de la concept la scară largă este încă o provocare majoră.
Comentează