Războiul din Iran a adâncit o fisură în cadrul alianței transatlantice, ridicând semne de întrebare cu privire la capacitatea acesteia de a rezista. Disprețul lui Donald Trump față de aliații NATO datează încă dinainte de a deveni președinte al Statelor Unite pentru prima dată. De la furia provocată de cheltuielile relativ reduse pentru apărare până la, mai recent, amenințările de a prelua Groenlanda, teritoriul Danemarcei, membru NATO, liderul american a ținut mult timp alianța în stare de alertă, scrie aljazeera.com.
Dar decizia aliaților NATO de a nu se alătura războiului lui Trump împotriva Iranului a adâncit fractura la niveluri fără precedent, spun analiștii. Săptămâna aceasta, Trump a calificat lipsa de sprijin a acestora drept o pată pe alianță „care nu va dispărea niciodată”. Câteva ore mai târziu, cancelarul german Friedrich Merz a fost și mai direct: conflictul „a devenit un test de rezistență transatlantic”.
Acest schimb de replici subliniază o întrebare centrală pusă în evidență de criza din Orientul Mijlociu, pe care experții spun că NATO nu o mai poate amâna: poate supraviețui alianța transatlantică, mai ales dacă SUA se retrage?
„Nu va mai fi o revenire la normal în NATO, nici în timpul acestei administrații americane, nici în cea următoare”, a spus Jim Townsend, cercetător principal adjunct la Centrul pentru o Nouă Securitate Americană și fost secretar adjunct al Apărării pentru Europa și NATO. „Suntem mai aproape de o ruptură decât am fost vreodată.”
Pârghiile de presiune ale Casei Albe și eroziunea credibilității
Trump nu poate retrage SUA din alianță din capriciu. Pentru a face acest lucru în mod oficial, el are nevoie de o majoritate de două treimi în Senatul SUA sau de o lege a Congresului, scenarii care este puțin probabil să se producă în curând, NATO bucurându-se în continuare de un sprijin larg în rândul multor legislatori din ambele partide americane majore.
Dar Trump poate face și alte lucruri. SUA nu au nicio obligație de a veni în ajutorul aliaților în cazul în care aceștia ar fi atacați. Articolul 5 al tratatului prevede obligația de apărare colectivă a membrilor, dar nu impune automat o reacție militară – iar printre aliați există scepticism cu privire la faptul că Washingtonul ar veni vreodată în ajutor.
SUA pot, de asemenea, să retragă de pe continent cele aproximativ 84.000 de trupe americane răspândite în Europa. The Wall Street Journal a raportat miercuri că Trump ia în considerare mutarea unor baze americane din țările considerate necooperante în timpul războiului cu Iranul și transferarea lor în țări mai favorabile. El ar putea închide bazele militare americane și înceta coordonarea militară cu aliații.
Întrucât garanțiile de securitate oferite de SUA Europei au stat la baza NATO încă de la înființarea sa, o astfel de retragere ar provoca suficiente daune. „Nu are nevoie să părăsească NATO pentru a-l submina; doar prin faptul că spune că ar putea face acest lucru, el a erodat deja credibilitatea sa ca alianță eficientă”, a declarat Stefano Stefanini, fost ambasador al Italiei la NATO între 2007 și 2010 și fost consilier principal al Președinției italiene.
Cursa înarmării europene și vulnerabilitățile structurale
Totuși, aliații nu sunt neputincioși. Invazia Rusiei în Ucraina a scos la iveală starea de slăbiciune a industriilor de apărare europene și dependența lor profundă de SUA. Acest lucru, alături de numeroasele crize diplomatice din cadrul parteneriatului SUA-NATO – inclusiv amenințarea lui Trump de a prelua controlul asupra Groenlandei – a împins aliații europeni să investească mai mult în capacitățile de apărare. Între 2020 și 2025, cheltuielile de apărare ale statelor membre au crescut cu peste 62%.
Cu toate acestea, domeniile în care Europa suferă de o dependență excesivă de SUA includ capacitatea de a lovi adânc în teritoriul inamic, informațiile, supravegherea și recunoașterea, capacitățile spațiale precum informațiile prin satelit, logistica și apărarea aeriană și antirachetă integrată, potrivit unui raport al Institutului Internațional pentru Studii de Securitate (IISS).
Aceste provocări rămân considerabile. Va fi nevoie de următorul deceniu sau mai mult pentru a le face față și de aproximativ 1 trilion de dolari pentru a înlocui elementele cheie ale capacităților militare convenționale ale SUA. Industriile de apărare din Europa se străduiesc să-și intensifice rapid producția, iar multe armate europene nu își pot atinge obiectivele de recrutare și retenție, se arată în raportul IISS.
Orizontul 2029: Amenințarea rusă și alternativa unei „NATO europene”
Cu toate acestea, unii experți consideră că o NATO europeană este posibilă. Minna Alander, analist la Centrul pentru Studii Est-Europene din Stockholm al Institutului Suedez de Afaceri Internaționale, afirmă că NATO a devenit, de-a lungul anilor, o structură de cooperare militară între țările europene. „Prin urmare, NATO poate supraviețui războiului cu Iranul — și chiar unei retrageri a SUA — deoarece membrii europeni au un motiv să o mențină, chiar dacă într-o formă radical diferită”, a spus Alander.
Pentru unii, termenul limită este 2029. Atunci Rusia ar putea să-și reconstituie forțele suficient pentru a ataca teritoriul NATO, conform estimărilor șefului apărării germane, generalul Carsten Breuer. „Dar pot începe să ne testeze mult mai devreme”, a spus Breuer în mai anul trecut, ordonând armatei germane să fie complet echipată cu arme și alte materiale până atunci. Alții estimează că Moscova ar putea reprezenta această amenințare încă din 2027.
Dincolo de securitatea Europei: Ce pierd Statele Unite?
Și ce se va întâmpla cu SUA — ar fi mai bine fără NATO? Potrivit lui Stefanini, fostul ambasador, dezbaterea despre NATO este adesea „denaturată” pentru a prezenta rațiunea de a fi a alianței ca fiind exclusiv în funcție de protejarea Europei împotriva Rusiei, ca o favoare a SUA față de continent.
NATO a fost o rețea de alianțe născută la începutul Războiului Rece împotriva Uniunii Sovietice. Timp de decenii, SUA s-au luptat să atragă în alianță cât mai multe țări posibil, tratându-le pe cele care au refuzat ca fiind prietene ale inamicului.
În urma atacurilor din 11 septembrie 2001 asupra SUA, NATO a invocat pentru prima și singura dată articolul 5 pentru a se ralia în spatele Washingtonului și a trimis trupe să lupte în Afganistan. Mii de militari au murit acolo, inclusiv aproape 500 din Regatul Unit și zeci din Franța, Danemarca, Italia și alte țări. Iar în timpul războiului din Iran, bazele europene au fost puncte de plecare avantajoase pentru armata americană — chiar dacă multe țări s-au distanțat public de conflict.
„NATO a servit intereselor SUA, iar Trump trece cu ușurință cu vederea aceste aspecte”, a spus Stefanini. „Europa are propria sa responsabilitate prin faptul că nu investește în apărare și creează o dependență puternică, dar a crede că NATO servește doar intereselor strategice europene pur și simplu nu este adevărat.”
Comentează