În haosul și tăcerea grea lăsate în urmă de incendiul devastator din Crans-Montana, un român a devenit, pentru ore întregi, ultima speranță a celor prinși între viață și moarte. George Gherghina, stabilit în Elveția de cinci ani, a ajutat la scoaterea victimelor din barul mistuit de foc și a povestit, cu vocea frântă, clipele care l-au marcat pentru totdeauna.
„Fiecare om scos de acolo a trecut prin mâinile mele”
George Gherghina muncește ca bucătar și locuiește la doar câteva zeci de metri de barul în care s-a produs tragedia. În noaptea incendiului, se întorcea acasă de la o petrecere, împreună cu soția și copilul, când a observat agitația și prezența echipajelor de intervenție.
El a declarat pentru Antena 3 CNN că, văzând paramedicii la fața locului, a simțit că nu poate rămâne deoparte și a decis să ajute.
„Am întrebat paramedicii dacă pot ajuta, m-au încurajat și am ajutat fiecare persoană în parte să fie învelită, le-am oferit apă.”
O noapte fără loc pentru morți și răniți
Românul povestește că la baza scărilor din bar aștepta fiecare trup scos din interior, fie că era vorba de o persoană rănită sau de un om decedat. Nu exista un spațiu unde victimele să poată fi adăpostite, iar improvizația a devenit singura soluție.
El a relatat că oamenii erau așezați pe trotuare, în restaurante sau pe orice suprafață disponibilă, folosind canapele, paturi și obiecte scoase în grabă din interior.
George a spus că fiecare victimă evacuată a trecut, la un moment dat, prin mâinile lui și că scena semăna cu un coșmar fără sfârșit.
„Am scos fiecare persoană în parte pe canapele, pe paturi, pe tot ce am apucat să scoatem dinăuntru (…) Au fost toți așezați pe trotuare, prin restaurante. A fost o catastrofă.”
Strigăte, flăcări și chipuri arse
În timp ce ajuta victimele, George a încercat să afle dacă printre cei prinși în incendiu se află români. A strigat minute în șir, sperând să audă un răspuns.
„Am țipat, am strigat dacă cineva e român aici să îmi spună, că o să ajung să îl scot.”
El a spus că doar doi tineri români — un băiat și o fată — fuseseră în local, dar reușiseră să iasă înainte de dezastru.
La un moment dat, a văzut oameni cu fețele arse, strigând după ajutor. Atunci a intrat în bar, alături de paramedici, încercând să acorde sprijin, deși fumul și gazele toxice făceau aerul irespirabil.
„Erau copii… lucruri pe care nu aș vrea să le vadă nimeni”
Cu lacrimi în ochi, George Gherghina a descris scenele care l-au urmărit mult după ce flăcările s-au stins. A spus că a văzut părinți, adulți grav, tineri suferinzi și fără viață.
„Aveam lacrimi în ochi, pentru că am văzut părinți, oameni mari arși, copii de o vârstă fragetă (…) Au fost lucruri care n-aș dori ca nimeni să le vadă.”
În relatarea sa, el a explicat că părinții își căutau copiii disperați, întrebându-l dacă i-a văzut. Erau minori care plecaseră cu ambulanțele fără acte sau telefoane, iar identitatea lor nu era cunoscută. George a spus că unii dintre acești copii sunt acum în comă.
Solidaritate românească, până la răsărit
„Am stat până la 6 dimineață, am dat ajutor tuturor răniților”, a spus el.
Pentru George Gherghina, noaptea incendiului nu a fost doar o intervenție de urgență, ci o experiență care i-a lăsat urme adânci.
În mijlocul flăcărilor, al fumului și al strigătelor, a fost martorul unei tragedii pe care spune că nu o va uita niciodată.
Comentează