Un studiu britanic recent scoate la lumină o realitate tulburătoare: persoanele care au suferit un traumatism cranian prezintă un risc semnificativ mai mare de a încerca să-și ia viața.
Cercetătorii atrag atenția că traumatismele craniene, prin simpla lor existență, generează o vulnerabilitate psihologică sporită, iar această categorie de risc a fost până acum insuficient evaluată în practica medicală. Această constatare adaugă o dimensiune sumbră la statisticile globale deja alarmante.
Legătura între leziunile cerebrale și vulnerabilitatea psihologică sporită
Conform unui raport ONU din septembrie 2025, anual aproximativ 730.000 de oameni își pierd viața prin suicid, ceea ce echivalează cu un deces la fiecare 40 de secunde. Pentru fiecare victimă, se estimează că există aproximativ douăzeci de tentative. Suicidul rămâne astfel o consecință tragică a anumitor tulburări mintale, iar cercetările recente ale Universității din Birmingham, detaliate în comunicatul din 23 decembrie 2025 și publicate în revista Neurology, arată o legătură clară între leziunile cerebrale și riscul de sinucidere.
Analiza dosarelor medicale a peste 1,8 milioane de adulți internați în spital pe parcursul a douăzeci de ani a relevat că persoanele cu antecedente de traumatism cranian prezintă un risc cu 21% mai mare de a încerca să-și ia viața. Această corelație a fost observată inclusiv la cei fără antecedente de tulburări mintale, ceea ce subliniază că traumatismele craniene în sine sporesc vulnerabilitatea psihologică.
Persoanele afectate pot dezvolta depresie, anxietate, iritabilitate, apatie sau schimbări bruște de dispoziție, dar și tulburări de personalitate, amnezie, tulburări de stres post-traumatic sau psihoze. Riscul de sinucidere este cel mai ridicat în primele 12 luni după traumatism, perioadă considerată critică pentru intervenții preventive.
Perioada critică: primele 12 luni după traumatism, când riscul suicidar este cel mai ridicat
Nicola Adderley, autoarea principală a studiului, a subliniat impactul profund: „Rezultatele noastre arată că efectele traumatismelor craniene nu se limitează la simptome fizice. Ele pot avea consecințe psihologice majore. Evaluarea riscului suicidar ar trebui să fie luată în considerare pentru orice persoană care a suferit recent un traumatism cranian, indiferent de istoricul său de sănătate mintală, pentru a proteja și îmbunătăți sănătatea pacienților.”
Cercetătorii avertizează că, deși riscul scade treptat după primul an, el rămâne semnificativ mai ridicat decât în cazul persoanelor care nu au suferit niciun traumatism cranian, iar factori precum precaritatea socială pot amplifica acest risc. Studiul evidențiază, astfel, necesitatea monitorizării atente și a intervențiilor timpurii pentru a preveni consecințele tragice ale traumelor cerebrale.
Comentează