Judecătoarea Adriana Stoicescu a izbucnit după ce Ministerul Culturii a pus în dezbatere un proiect prin care voia să introducă normă de muncă pentru actori. Stoicescu spune că țara vrea ca oamenii să fie inculți și îl somează, ironic, pe premierul Ilie Bolojan, să dea cărțile pe față și să închidă bibliotecile.
Închideţi, domnule Prim Ministru, bibliotecile!
"Şi muzeele !
Şi şcolile, toate !
Nu vă temeţi, dragi politicieni, nu staţi pe gânduri !
Nu ezitaţi !
Daţi foc cărţilor!
Doar le urâţi atât de mult, ce nevoie aţi avea de ele, acum când sunteţi sus, la butoane ?
Transformaţi teatrele în bordeluri şi bisericile în birturi !
Nu avem nevoie de educaţie.
Nici de şcoală.
Trimiteţi oamenii de cultură în exil, bibliotecarii la cules căpşuni, actorii să spele vase la McDonald~s.
Iar voi, cei care încă speraţi, terminaţi cu pretenţiile de oameni educaţi.
Patria te vrea idiot, ce naiba nu înţelegeţi ?
Trăim într-o lume distopică, în care înfricoşătoare este doar normalitatea.
Au reuşit să ne transforme în nişte zombi, decerebraţi şi uimiţi în faţa înstăpânirii unor personaje absolut ireale, care au un singur scop, acela de transforma România în groapa de gunoi a lumii, în care colcăie şobolanii şi viermii.
Şi pentru asta au nevoie, în primul rând, de o masă manipulabilă, de consumatori de carne de plastic, băutori de otravă colorată şi dulce, urmăritori de show-uri televizate cu urangutani care se ceartă, în hohotele de râs ale unor spectatori ce pot doar scoate sunete guturale; de admiratori ai urinatului pe scenă, a împreunării pe sunetele Traviatei, în numele progresului, al noului, al ruperii de trecut.
Au nevoie de un popor prost.
Pur şi simplu nu mai avem nicio şansă.
Statul nu mai există, democraţia este o poveste de adormit copii, politicul a infestat cu virusul ipocriziei, minciunii, hoţiei tot ce mai mişca în societatea asta.
Totul se vinde şi se cumpără, foamea de putere şi bani este noua religie a unei mulţimi îndobitocită de incultură şi lipsă de educaţie.
În jurul nostru totul arde, dar noi întoarcem capetele în altă parte, în timp ce ei se pregătesc să arunce ultima lopată de pământ peste o Ţară, o Istorie, un Popor.
Se face din ce în ce mai târziu în ţara în care m-am născut……
Se lasă întunericul……", scrie Stoicescu pe Facebook.
UNITER critică proiectul-pilot al Ministerului Culturii privind normarea timpului de muncă în teatre
Uniunea Teatrală din România (UNITER) a transmis, luni, o scrisoare deschisă în care pune sub semnul întrebării proiectul-pilot elaborat de Ministerul Culturii, ca urmare a unei directive a Curții de Conturi, care impune normarea timpului de muncă a artiștilor și a personalului din teatre naționale.
UNITER susține că măsurile propuse de Ministerul Culturii ar conduce la birocratizare și ar afecta specificul muncii artistice.
„Considerăm că proiectul nu este altceva decât un proces de birocratizare, destabilizare și devalorizare a rolului artei și artiștilor în societate, o formă de anulare a vitalității creației artistice. Problema Ministerului Culturii este aceea că vrea să măsoare nemăsurabilul: starea de grație, căutarea, cercetarea, îndoiala, emoția – stări care, alături de altele, toate la un loc sau separat, însoțesc și fundamentează actul creației și al interpretării artistice”, au transmis semnatarii scrisorii.
În scrisoare, Senatul UNITER afirmă că măsurile vin într-un „context teatral vulnerabilizat de bugete substanțial reduse, de interimate prelungite și de instabilitate crescută” și că organizarea unitară și evidențierea timpului de lucru ar contribui la „decredibilizarea instituțiilor de spectacole” și la o înțelegere „lacunară a muncii artistice”.
UNITER susține că demersul „dezbină intenționat” și reprezintă „un atac împotriva unor valori și principii inalienabile”.
„Calitatea muncii artistice nu poate să depindă de o cuantificare pe modelul eficienței imediate tocmai pentru că are specificități și particularități neîncadrabile în paradigma de normare obișnuită”, au subliniat semnatarii.
UNITER critică și cifrele folosite în proiect, arătând că acestea nu ar reflecta specificul muncii din teatru.
„Cele 1800 de ore, dintre care 900 de repetiții, sunt cifre care demonstrează o necunoaștere specifică a muncii artistice, o muncă în care orele propriu-zise de lucru sunt, de cele mai multe ori, greu de calculat în cifre precis stabilite. Demersul este și unul profund imoral, cunoscută fiind reducerea substanțială a fondurilor în ultimii ani. A reglementa în aceste condiții o pondere minimă de activități de un anumit fel, în instituții adesea lipsite de mijloace suficiente pentru a realiza spectacole, reprezintă un act de cinism. Dincolo de asta, rolul administrației culturale ar trebui să fie acela de a asigura condițiile-cadru pentru dezvoltarea culturii din România și nicidecum de a interveni în micro-managementul instituțiilor culturale, prin impunerea de formulare-tip și programări săptămânale”, au precizat semnatarii scrisorii.
Comentează