Pe 21 ianuarie 2026, la ora 19:02, Japonia a marcat un moment istoric și plin de tensiune: reactorul numărul 6 al centralei Kashiwazaki-Kariwa a fost repornit. Printr-o manevră tehnică decisivă, retragerea barelor de control, inginerii au repus în funcțiune ceea ce este considerată cea mai puternică centrală nucleară din lume.
Această decizie pune capăt unei pauze de 15 ani, cauzată de trauma națională de la Fukushima din 2011. Este un gest simbolic și curajos, dar și extrem de controversat, mai ales că proiectul este gestionat de TEPCO, aceeași companie care s-a aflat la conducere în timpul dezastrului de acum un deceniu și jumătate.
Deși centrala se află pe coasta de vest, departe de locul tragediei trecute, repornirea ei reprezintă o schimbare radicală de direcție pentru viitorul energetic al Japoniei, încercând să lase în urmă frica și paralizia ultimilor ani.
Procesul a fost de o precizie chirurgicală
Din punct de vedere tehnic, procesul a fost de o precizie chirurgicală. Încă din iunie 2025, combustibilul nuclear fusese deja încărcat în miezul reactorului, dar menținut inert.
Pentru a preveni reacția în lanț, procesul de fisiune a atomilor care generează căldura, bare de control, acționând ca niște bureți pentru neutroni, erau inserate între ansamblurile de combustibil.
Pe 21 ianuarie, prin retragerea progresivă a acestor bare, tehnicienii au permis neutronilor să circule din nou liber, relansând reacția în lanț auto-susținută. „Leviathanul” energetic s-a trezit. Dacă toate privirile se îndreaptă spre Kashiwazaki-Kariwa, este din cauza dimensiunii sale colosale.
Uitați de centralele standard. Cu cele șapte reactoare cu apă fierbinte (BWR), acest sit este un titan de beton și oțel. Conform datelor Agenției Internaționale pentru Energie Atomică (AIEA), capacitatea netă combinată a centralei atinge 7.965 de megawați.
Pentru a vizualiza această cifră abstractă, este suficientă o comparație: această singură centrală, atunci când funcționează la capacitate maximă, produce mai multă electricitate decât consumul total al unei țări precum Elveția.
Obiectivul TEPCO este clar: repunerea în funcțiune a unităților 6 și 7 cât mai rapid posibil pentru a alimenta estul Japoniei și megalopolisul Tokyo, o zonă cu o sete insațiabilă de energie.
Revenirea centralei Kashiwazaki-Kariwa este un mesaj politic
Puternica centrală nucleară de la Kashiwazaki-Kariwa este situată în prefectura Niigata, pe coasta de vest a insulei principale a Japoniei, Honshu. Această repornire marchează sfârșitul unei ere de teamă.
Pe 11 martie 2011, un cutremur urmat de un tsunami de 15 metri a lovit Fukushima, ducând la topirea a trei miezuri de reactor. Șocul a fost atât de puternic încât Japonia, o națiune insulară săracă în resurse, a decis să închidă în întregime parcul său nuclear, scrie curiozitate.ro.
Consecințele economice au fost brutale. Înainte de accident, energia atomică furniza 30% din electricitatea țării. După oprire, această cifră s-a prăbușit la 5%.
Pentru a nu se cufunda în întuneric, arhipelagul a fost nevoit să importe masiv gaz și cărbune, acoperind aproape 90% din necesarul său energetic, devenind dependent de fluctuațiile violente ale piețelor mondiale și îngreunându-și considerabil bilanțul de carbon.
Revenirea Kashiwazaki-Kariwa este un mesaj politic. Prin autorizarea TEPCO să-și repornească cea mai valoroasă mașinărie, guvernul japonez confirmă că securitatea energetică primează acum în fața traumei trecute.
Așa cum analizează Filippo Pedretti de la Japan NRG, „dacă chiar și TEPCO își poate reporni cea mai importantă centrală, alte instalații ar putea urma.” Este sfârșitul impasului. Japonia își reia destinul nuclear, nu din ideologie, ci din pragmatismul supraviețuirii.
Rămâne de văzut cum va primi populația, încă marcată de imaginile orașelor fantomă din jurul Fukushima, revenirea energiei atomice la această scară industrială.
Comentează