În ciuda voinței politice consacrată în acordul tarifar UE-SUA, creșterea fluxurilor de GNL din SUA către Europa se dovedește a fi un exercițiu mai complex decât s-a propus inițial. Acordul prevedea creșterea exporturilor SUA la 200 de milioane de metri cubi, un obiectiv care în prezent nu corespunde nevoilor reale ale pieței europene și se confruntă cu o serie de constrângeri tehnice, de reglementare și geopolitice, scrie energypress.gr.
Conform estimărilor pieței, importurile de GNL din SUA către Europa în 2025 au variat între 83 și aproape 89 de miliarde de metri cubi, înregistrând un maxim istoric și o creștere de aproape 60% față de anul precedent. Pentru 2026, analiștii „văd” o cerere europeană suplimentară de GNL de până la 15 miliarde de metri cubi, SUA rămânând principalul furnizor, mai ales după deciziile UE de a interzice treptat GNL-ul rusesc.
Totuși, acest impuls nu este considerat nestingherit. Întârzierile în dezvoltarea de noi proiecte de lichefiere în SUA limitează creșterea exporturilor pe termen scurt, în timp ce cererea mai puternică din Asia creează concurență pentru mărfurile disponibile. Rezultatul este că, în ciuda sprijinului politic, fluxurile reale s-ar putea dovedi mai reduse decât se aștepta inițial.
Starea stocării gazelor naturale în Europa joacă, de asemenea, un rol decisiv
Nivelurile de umplere sunt în jur de 57%, semnificativ mai mici decât cele de 69% din aceeași perioadă a anului trecut. Se așteaptă ca nevoia de reaprovizionare a rezervelor, în special în nord-vestul Europei, să mențină prețurile TTF la niveluri care favorizează prezența încărcăturilor flexibile de GNL pe piața europeană, consolidând fluxul dinspre Atlantic.
În sud-estul Europei, însă, problema nu constă atât în disponibilitatea mărfurilor, cât în capacitatea de a le transporta. Așa-numitul coridor vertical de gaze, prin care Grecia aspiră să acționeze ca o poartă sudică pentru aprovizionarea regiunii cu GNL american până în Ucraina, continuă să se confrunte cu obstacole serioase de reglementare și birocrație. Absența unor reguli armonizate, întârzierile în licitațiile de capacitate și reglementările naționale diferite limitează utilizarea infrastructurii existente.
În același timp, incertitudinea geopolitică adaugă un alt factor important. Tensiunile din relațiile UE-SUA au stârnit deja discuții la Bruxelles cu privire la renegocierea sau înghețarea acordului comercial mai amplu, care include achiziții la scară largă de energie din SUA. În cel mai rău caz, Europa s-ar putea confrunta cu dileme dificile de securitate energetică, fără alternative ușoare.
Per total, GNL-ul american va continua să fie un pilon cheie al aprovizionării cu energie a Europei în 2026. Cu toate acestea, trecerea de la angajamente politice la practică necesită eliminarea barierelor de reglementare, accelerarea infrastructurii și gestionarea riscurilor geopolitice - în special pentru țări precum Grecia, care doresc să își consolideze rolul de centre energetice regionale.
Comentează