La Curtea de Apel București, procesul în care avocata Silvia Uscov contestă înființarea Comitetului pentru analiza și revizuirea legislației din domeniul justiției a primit un ingredient suplimentar controversat: trei cereri de intervenție voluntară accesorie în interesul Guvernului României. Nu sunt intervenții neutre, ci alinieri procesuale explicite cu Executivul.
Cele trei intervenții provin de la Asociația Forumul Judecătorilor din România, de la fosta judecătoare Daniela Panioglu și de la Asociația Voci pentru Democrație și Justiție, organizație fondată de fostul judecător Cristi Danileț. În timp ce ultimele două pot fi încadrate la categoria „foști magistrați”, cazul FJR ridică o problemă distinctă, pentru că judecători în activitate intră într-un proces de partea Guvernului.
Dincolo de orice nuanță juridică, această poziționare produce un șoc de imagine. Într-un litigiu care privește direct raportul dintre puterea executivă și justiție, o asociație a judecătorilor apare procedural ca sprijin al Guvernului. Mesajul public rezultat este brutal de simplu: „judecători apără Guvernul în instanță”.
Comitetul lui Bolojan: ce este și de ce a fost contestat
Comitetul atacat în instanță a fost înființat prin decizie a premierului Ilie Bolojan, ca organism consultativ, fără personalitate juridică, plasat sub coordonarea Cancelariei Prim-ministrului. Mandatul său este analiza și revizuirea legislației din domeniul justiției, în special a pachetului de legi adoptat în 2022, cu posibilitatea de a formula recomandări către autoritățile competente.
Componența formală nu este nominalizată în actul de înființare, ci definită instituțional: membri permanenți din Cancelaria Prim-ministrului și din Ministerul Justiției, cu posibilitatea de a invita reprezentanți ai societății civile, experți sau organizații profesionale. Tocmai această structură vagă și controlată de Executiv a alimentat criticile privind interferența politică în justiție.
Contestarea formulată de Silvia Uscov vizează legalitatea înființării și funcționării comitetului, inclusiv riscul ca acesta să devină un instrument politic mascat într-o structură „consultativă”. Dosarul a ajuns la Curtea de Apel București, instanță chemată să tranșeze dacă Guvernul a depășit sau nu limitele competenței sale.
Intervenția FJR: problema interesului și a aparenței
Din punct de vedere strict juridic, intervenția accesorie presupune existența unui interes în sprijinirea uneia dintre părți. În cazul unei asociații de judecători, interesul nu este unul direct, patrimonial sau instituțional, ci unul general, derivat din scopul statutar.
Mai grav este efectul asupra aparenței de imparțialitate, nu doar asupra imparțialității efective. Judecătorilor nu li se cere doar să fie imparțiali, ci și să pară imparțiali. Când o asociație a judecătorilor în activitate se aliniază procesual cu Guvernul într-un litigiu despre arhitectura justiției, această aparență este afectată, indiferent de argumentele tehnice invocate.
Intervenția nu este o simplă luare de poziție publică, ci un act procesual. Ea transformă dezbaterea dintr-una de idei într-una de tabere, iar tabăra aleasă este chiar cea a puterii executive, actorul tradițional perceput ca adversar instituțional al independenței justiției.
Standardele europene și linia roșie a partizanatului
Principiile europene permit judecătorilor să se asocieze și să participe la viața publică pentru apărarea statului de drept. În același timp, aceste standarde insistă obsesiv asupra evitării influențelor improprii și a percepțiilor de influență. Nu este interzis ca judecătorii să vorbească, dar este riscant ca ei să acționeze procedural de partea unei puteri politice.
Intervenția FJR nu mai este o pledoarie abstractă pentru independență, ci o susținere concretă a Guvernului într-un litigiu. În loc să critice sau să apere principii, asociația intră în mecanica procesului, legitimând juridic demersul Executivului.
Din această perspectivă, linia dintre implicare civică și partizanat instituțional este depășită. Chiar dacă intenția declarată este apărarea funcționării justiției, forma aleasă, cea a intervenției „în interesul Guvernului”, produce exact contrariul la nivel de percepție.
Imaginea publică: de la independență la „garda pretoriană”
Efectul de imagine este devastator într-un spațiu public deja polarizat. Pentru o parte a societății, intervenția confirmă narativul unei justiții „aliniate” cu puterea politică. Pentru cealaltă parte, ea hrănește ideea unei justiții „activiste”, care alege selectiv când să fie critică și când să fie protectoare cu Guvernul.
Confuzia este amplificată de faptul că publicul nu face diferența între o asociație profesională și corpul judecătorilor în ansamblu. Intervenția FJR riscă să fie percepută ca o poziție a „judecătorilor”, nu a unei organizații cu membri diverși și opinii potențial divergente.
În final, chiar și dacă instanța va respinge criticile și va valida comitetul, costul reputațional rămâne. Când judecători în activitate și foști judecători apar procedural ca apărători ai Guvernului, ideea de independență se estompează, iar justiția riscă să fie văzută nu ca arbitru, ci ca garda pretoriană a puterii de moment.
Comentează