În 2026, Educația intră într-un paradox care va enerva și profesorii, și părinții: statul ține pe loc componenta de finanțare legată de salarii, dar crește (doar) banii pentru utilități, bunuri și servicii și formare. Asta reiese din cele două proiecte de HG puse în transparență de Ministerul Educației și Cercetării, pentru școlile de stat (modificarea HG 68/2024) și pentru unitățile particulare/confesionale fără taxă (modificarea și completarea HG 69/2024), împreună cu notele de fundamentare.
Concret, „coeficientul 1” pentru salarii rămâne 9.620 lei, iar „coeficientul 1” pentru cheltuieli materiale urcă la 773 lei, adică +69 lei față de anul anterior.
Ce este „costul standard per elev” și de ce contează pentru toată lumea
„Costul standard per antepreșcolar/preșcolar/elev” e baza tehnică prin care se calculează finanțarea de bază a școlilor: din el se construiesc bugetele care susțin plata salariilor și funcționarea curentă (utilități, materiale, unele servicii, formare). În proiectele pentru 2026, mecanismul rămâne împărțit în două mari componente: una pentru cheltuieli salariale, alta pentru cheltuieli materiale (bunuri și servicii + formare continuă).
Asta se traduce simplu: dacă „piesa” de salarii nu crește, nu există spațiu real pentru majorări salariale din formula standard; dacă „piesa” de utilități crește, școlile primesc doar o gură de aer pentru facturi și funcționare, nu pentru venituri.
De ce nu cresc salariile: „înghețarea” e scrisă în Legea 141/2025
În notele de fundamentare, Ministerul indică explicit temeiul: art. XVI alin. (1) din Legea nr. 141/2025 prevede că, în 2026, cuantumul brut al salariilor personalului plătit din fonduri publice se menține la nivelul lunii decembrie 2025, dacă funcția și condițiile rămân aceleași.
De aici rezultă decizia-cheie din proiect: pentru 2026, valoarea costului standard pentru coeficientul 1 la salarii rămâne 9.620 lei.
Tot în nota de fundamentare apare și cine a stabilit cifra: Consiliul Național pentru Finanțarea Învățământului Preuniversitar a determinat valoarea, prin vot în ședința din 23 decembrie 2025.
Singurul plus în 2026: +69 lei la componenta de utilități, bunuri și servicii și formare
A doua componentă, cea de „materiale”, urcă: coeficientul 1 devine 773 lei. În nota de fundamentare, creșterea este justificată ca fiind +9,8%, ținând cont de rata anuală a inflației.
Comparativ, pentru 2025 coeficientul 1 la această componentă era 704 lei (de aici diferența de 69 lei).
Important: această majorare nu înseamnă bani direct în salarii, ci mai ales presiune ceva mai mică pe bugetele școlilor la capitolele unde „se rupe lanțul” iarna: încălzire, curent, apă, materiale, servicii. Sumele concrete diferă în funcție de mărimea școlii, urban/rural și zona de temperatură (județe grupate pe 6 zone).
Cifrele care arată România în oglindă: urban vs rural, pe niveluri
În anexele pentru 2026 apar valori concrete ale costului standard pe niveluri (diferențiate urban/rural). Un exemplu clar:
Pentru gimnaziu, standardul indicat este 9.620 lei în urban și 11.063 lei în rural; pentru primar, 7.341 lei în urban și 8.745 lei în rural; pentru liceu teoretic, 9.620 lei, iar pentru profesional/dual: 10.534 lei.
Tradus pe înțelesul tuturor: statul recunoaște din formulă că în rural costurile de funcționare și organizare a actului educațional sunt adesea mai mari sau mai greu de acoperit, iar finanțarea trebuie majorată pe elev în anumite cazuri.
Schimbarea care poate crea nervi: pragurile de elevi pe clasă pentru bani suplimentari în urban
Un punct care poate trece neobservat, dar lovește direct în școli: proiectul modifică pragurile legate de numărul mediu de elevi pe clasă în urban, praguri care condiționează posibilitatea de alocare a unor sume suplimentare.
Până acum, regulile erau mai permisive: școlile din orașe puteau primi relativ ușor bani de echilibrare chiar și când aveau clase subdimensionate, iar inspectoratele compensau frecvent diferențele pentru a menține oferta educațională (profiluri, clase paralele, catedre). Practic, sistemul tolera existența claselor mici și acoperea costul lor.
Din 2026, finanțarea devine condiționată strict de media elevilor pe clasă — minimum 18 la primar, 20 la gimnaziu și 23 la liceu/profesional — iar banii suplimentari se acordă doar în situații limitate (de exemplu dacă școala este unică pe profil în localitate).
Asta mută sistemul de la unul care salva clasele mici la unul care le penalizează financiar: dacă nu ai suficienți elevi, nu mai primești bani suficienți, ceea ce împinge automat spre comasări, dispariția unor specializări și reducerea normelor profesorilor.
Miza e uriașă: în orașele unde scade populația școlară, aceste praguri pot decide dacă o școală mai respiră financiar sau intră în austeritate.
Educația minimă: supraviețuire, nu funcționare
În mediul rural școlile nu vor fi închise direct, dar vor funcționa tot mai greu în forma lor actuală: finanțarea calculată strict pe numărul de elevi înseamnă mai puține ore separate, mai multe clase simultane și profesori care fac naveta între mai multe unități.
Practic, nu dispare clădirea școlii, ci structura ei completă — elevi din ani diferiți ajung în aceeași clasă, oferta educațională se restrânge, iar pregătirea pentru examene devine mai slabă. Pe termen lung, părinții își mută copiii spre oraș, efectivele scad și mai mult, iar sistemul intră într-un cerc vicios: școala rămâne deschisă formal, dar educația se subțiază treptat.
Ce se schimbă pentru școlile private/confesionale fără taxă
Proiectul aduce două clarificări cu impact practic:
Dacă o unitate particulară sau confesională fără taxă este acreditată în cursul unui an financiar, statul va asigura finanțarea de bază începând cu anul financiar următor.
De asemenea, sumele repartizate prin bugetele locale pe baza numărului de elevi sunt aferente unui an financiar și nu se modifică în funcție de scăderea sau creșterea numărului de elevi în acel an.
Pe scurt: finanțarea nu se ajustează în timpul anului după fluctuațiile de elevi, ceea ce poate proteja bugetul unei școli de șocuri, dar poate crea probleme dacă apar creșteri neacoperite.
Cine simte impactul în 2026 și cum se vede în viața de zi cu zi
Pentru profesori, mesajul e simplu: prin formula costului standard, componenta de salarii rămâne înghețată.
Pentru directori și contabili, diferența se va vedea în lupta cu cheltuielile curente: plusul de 69 lei la coeficientul pentru materiale poate ajuta la utilități și funcționare, dar într-un an cu presiuni mari pe costuri ar putea fi doar un pansament.
Pentru părinți, efectul e indirect dar real: când școala strânge cureaua, se reduc reparațiile, consumabilele, serviciile și uneori confortul termic.
La sate, situația va fi și mai dramatică: Copii de a V-a și a VI-a, respectiv a VII-a și a VIII-a vor sta în aceeași clasă, la simultan, Calitatea actului educațional nu va mai fi centrată pe elev, ci mai mult pe economisirea resurselor.
Imaginea mare: o Educație ținută „în viață”, nu împinsă înainte
Din documente se vede filosofia bugetară pentru 2026: statul încearcă să controleze cheltuiala salarială prin înghețare și să lase o ajustare limitată doar pe partea de funcționare. Exact atât cât 'să nu moară'. Educația ajunge ca un pacient fără șanse la viață, care respiră artificial și a cărui calitate a vieții scade pe zi ce trece.
În teren, asta se traduce într-o întrebare inevitabilă: dacă prețurile cresc iar salariile rămân pe loc, câți oameni mai rămân motivați să ducă sistemul în spate? Iar efectul nu se oprește la profesori — părinții, elevii vor resimți direct scăderea calității actului educațional, prin clase comasate, predare simultană și ofertă școlară tot mai redusă, ceea ce înseamnă mai puțină atenție individuală și o pregătire mai slabă pentru examene.
În final, nu mai este doar o problemă de buget, ci una de viitor — pentru că, așa cum se spune adesea, o națiune nu se prăbușește când rămâne fără bani, ci când rămâne fără educație.
Comentează