Ministrul Dragoș Pîslaru a ales să reacționeze la amânarea deciziei Curții Constituționale privind pensiile magistraților printr-o postare care nu doar că forțează nota, ci o rupe complet. Lansat într-o adevărată luptă de gherilă împotriva justiției, Pîslaru a acuzat un „nou tertip al ÎCCJ”, a susținut în mod fals că România pierde 231 de milioane de euro din cauza instanțelor și a insinuat că judecătorii CCR „au fugit de la ședințe de frică să nu își piardă privilegiile”. A încheiat solemn, declarând că este „o zi neagră pentru cei care vor o justiție dreaptă și necoruptă”.
Suntem în situația în care un ministru se implică într-o campanie de stigmatizare a magistraților, prezentați ca personaje care sug sângele poporului, dușmanul de clasă, ca în campaniile staliniste din anii '50. Un asemenea atac instituțional la adresa justiției este în afara oricăror norme democratice europene. Unde ați mai văzut în democrațiile consolidate vest-europene asemenea comportamente agresive la adresa justiției?
O zi neagră pentru democrație și pentru statul de drept este când un ministru ajunge să catalogheze drepturile magistraților, stabilite prin lege, ca privilegii, și să catalogheze exercitarea atribuțiilor constituționale și legale ale instanței supreme într-o manieră incalificabilă.
A cataloga justiția în ansamblul ei ca fiind nedreaptă și coruptă doar pentru că nu se subordonează viziunii abuzive a executivului în materia statutului magistraților arată, în fapt, tendințe autoritariste de subordonare a justiției la comandamentele și obiectivele politice. Cu alte cuvinte: „Dacă nu acceptați să peticim de la voi și de la populație risipa generală, pe care o facem prin proastă administrare, punem tunurile pe voi ca magistrați.”
În loc să atace justiția pentru pierderea banilor europeni, poate reprezentanții executivului explică opiniei publice cât a pierdut România doar din afacerea microbuzelor școlare sau din cauza altor nereguli și alte constatări din rapoartele oficiale ale autorității de audit sau ale structurilor antifraudă, în diferite proiecte din fondurile europene, acumulate la nivelul întregului exercițiu. Sau din cauza incapacității executivului de a implementa proiectele pentru care s-au pierdut bani europeni. Și câți s-au pierdut! Sau poate se cumulează toate corecțiile financiare pentru neîndeplinirea altor jaloane care erau în sarcina executivului și nu aveau legătură cu justiția.
De asemenea, poate explică reprezentanții executivului, în fața opiniei publice, cum după ce justiția a dat dreptate ANAF într-un litigiu împotriva unei instituții bancare care și-a diminuat artificial obligațiile de plată privind impozitul pe profit, recuperându-se la buget milioane de euro, a venit ulterior Executivul cu lege prin care a reintrodus deduceri fiscale pentru marii contribuabili.
Retorica agresivă împotriva justiției nu ține loc de responsabilitate pentru acțiunile politicienilor, care generează inechitate sistematică și pauperizare în masă. Nu justiția este cea care este responsabilă pentru pierderea miliardelor de euro, incomensurabil mai mult decât pretinsele pierderi pe jalonul 215.
Atacul unui membru al Guvernului la adresa instanței supreme și a Curții Constituționale îl face incompatibil cu statutul de demnitar într-un stat de drept. Unii politicieni nu își mai înțeleg limitele instituționale și obligația de a păstra punți firești de dialog între autoritățile statului și nici limitele de limbaj când au funcție de reprezentare. Este mare păcat că s-a ajuns aici, și că unii politicieni nu știu unde să se oprească.
Întrecerea aceasta socialistă pe ramură între politicieni și presa lor de casă, parcă pentru a arăta care este mai agresiv, mai manipulator și mai ofensator, îi face și pe unii și pe alții să își piardă busola, pentru că atacă finalmente garanția societății împotriva abuzurilor, care este justiția.
Dacă justiția nu se subordonează, atunci o pârjolesc ca să o remodeleze după nevoia lor de subordonare. Inventând clivaje morale artificiale între cei buni și cei răi, pe principiul „divide et impera”, în fapt se încearcă preluarea justiției de sus până jos. Am mai văzut filmul acesta în care unii care s-au simțit răcoriți pe moment pentru frustrările personale, iar mai târziu s-au trezit în chingi, cu sau fără protocoale, de sus până jos. Și totul îmbrăcat în principii găunos clamate și ipocrizie de cel mai mare grad.
Mai putem spera, poate naiv, ca partea responsabilă din clasa politică să se trezească și ca cetățenii să își dea seama că sunt mințiți ca să nu vadă adevăratele cauze ale dezastrului. Cert este că justiția, cu toate neajunsurile ei, este mai coerentă și mai profesionistă decât clasa politică, care acum se ascunde după cireș și dă ținte false populației.
Când se întâmplă lucruri de acest fel, cea mai importantă întrebare este „De ce se întâmplă și cui folosește?”. Soluția este revenirea la un dialog civilizat, cumpătat și în limitele bunei cuviințe. Numai așa se va putea reduce starea generalizată de conflict din societate, pentru a se discuta soluții durabile și în folosul societății.
Comentează