Vizita președintelui ucrainean Volodimir Zelenski la București și semnarea parteneriatului strategic cu România au o miză regională mult mai mare decât simpla consolidare a relației bilaterale, susține istoricul și expertul în spațiul ex-sovietic Armand Goșu, într-un interviu pentru HotNews.
În a doua vizită făcută în România de când este președinte al Ucrainei, Zelenski a semnat joi, 12 martie, un parteneriat strategic cu România. Documentul prevede angajamente de cooperare în domenii precum apărare, reconstrucția Ucrainei, energie și drepturile minorității românești din Ucraina.
Armand Goșu spune că momentul ales de liderul de la Kiev nu este deloc întâmplător și că Ucraina folosește relația cu Bucureștiul pentru a-și întări poziția într-un context regional complicat, marcat de tensiuni cu Ungaria și Slovacia.
De ce a venit acum Zelenski în România
Întrebat de ce a ales Zelenski acest moment pentru vizita la București, Armand Goșu a răspuns: „Pentru că Ucraina este într-o situație dificilă. Are probleme mari în relația cu UE din cauza Ungariei și Slovaciei și speră că România să nu se alăture celor două, într-o politică anti-ucraineană.
În ultimii ani, Kiev a folosit de două ori relația cu Bucureștiul, pentru a manevra în relațiile cu alte state. Prima dată în 2023, când, pe fondul campaniei electorale, s-au tensionat relațiile dintre Ucraina și Polonia.
În toamna acelui an a fost prima vizită a lui Volodimir Zelenski la București și au început negocierile pentru parteneriatul strategic. A doua oară, acum, în primăvara 2026, când, în contextul alegerilor parlamentare din Ungaria (n.r. – din 12 aprilie), relațiile dintre Budapesta și Kiev s-au tensionat la un nivel fără precedent.
Diplomația ucraineană a încălzit relația cu Bucureștiul și a făcut concesii serioase României, în momente critice, când dorea să compenseze răcirea relației cu Polonia, iar acum tensionarea cu Ungaria.
În 2023, Ucraina a promis că renunță la utilizarea etnonimului moldovean/moldovenesc, distinct de român/românesc și la limba moldovenească, diferită de română.
Președintele Iohannis și ministrul de externe de atunci au interpretat asta ca o mare victorie românească. Acum, Ucraina a fost forțată să facă alte concesii, să introducă sărbătoarea limbii române, la 31 august, să promită că va menține numărul școlilor românești etc.
Diplomația ucraineană a ajuns să cunoască foarte bine punctele sensibile ale autorităților de la București și orizontul intelectual al liderilor români cu referințe culturale de secol XIX, specifice romanismului naționalist.”
„Un fel de a băga un băț românesc prin gardul unguresc”
Armand Goșu susține că, pe plan internațional, adevărata câștigătoare a acestor mutări diplomatice este Ucraina, care transmite astfel și un mesaj direct către Budapesta.
„Însă, pe plan internațional adevărata câștigătoare a acestor manevre diplomatice este Ucraina, pentru că în 2023 i-a arătat Poloniei că are în România o alternativă la ea, mai ales pentru tranzitul de cereale.
Iar acum, prin vizita la București și semnarea parteneriatului strategic cu România, Zelenski i-a arătat elitei politice maghiare că ar fi putut obține un tratament mai bun pentru etnicii maghiari și poate chiar o zi a limbii maghiare în Ucraina, dacă ar da dovadă de mai puțină ostilitate și și-ar mai încălzi relația cu Kievul. Deci, acest parteneriat strategic e un fel de a băga un băț românesc prin gardul unguresc.
Aș vrea să fie clar pentru cititorii HotNews: Zelenski este cel care a avut inițiativa, el a ales momentul vizitelor din România. În toamna 2023 a venit când erau alegeri parlamentare în Polonia, iar acum, când sunt alegeri parlamentare în Ungaria. În ambele țări, Ucraina a fost principala temă de campanie electorală. Aceste detalii sunt foarte importante pentru orice analiză serioasă.
Pe plan intern, românesc, cele două vizite ale lui Zelenski reprezintă momente de vârf, în care diplomația etno-centristă românească înregistrează victorii notabile, obținând concesii de la Kiev, pe care Bucureștiul crede că nu le-ar fi obținut în alte împrejurări.
Nivelul diplomației ucrainene a crescut considerabil în ultimii ani, aterizând în secolul XXI. Nu mai gândește de ceva vreme în termeni ento-centriști de veacul al XIX-lea”, a declarat Goșu.
„Sunt oameni în instituțiile românești care au făcut pe față, decenii întregi, jocul Rusiei”
Întrebat dacă neîncrederea istorică dintre România și Ucraina s-a evaporat după izbucnirea războiului în 2022, Armand Goșu a respins această idee și a formulat o critică extrem de dură la adresa unor structuri din statul român.
„Nu s-a evaporat. Însă, s-ar putea evapora dacă generalii din serviciile secrete și directorii din unele ministere, diplomații care s-au ocupat de dosarele Estului din MAE ar fi trimiși la pensie, pentru că ei sunt vinovați pentru blocajul de 35 de ani din relațiile bilaterale româno-ucrainene.
Sunt oameni în instituțiile românești care au făcut pe față, decenii întregi, jocul Rusiei și sunt în continuare în diverse funcții, dintre cele mai importante. Și în toamna 2023 s-a vorbit de o nouă pagină în relația bilaterală, de un nou capitol etc. Nu s-a întâmplat mai nimic, reprezentanțele diplomatice românești s-au ocupat în continuare tot cu etno business.
Iar diplomaților cu vipușcă le stă gândul tot la banii din vânzarea de cetățenii și pașapoarte prin fostul spațiu sovietic. Ucrainenii înțeleg foarte bine cu cine au de-a face, dar știu să facă diplomație, să negocieze și să obțină ce-i interesează. La ei prevalează interesul național, la noi, cel personal, al unor găști corupte din diverse instituții militarizate. Deci, și unii, și alții par să fie pe plus”, a spus expertul.
Ce are nevoie Ucraina de la România
Goșu spune că Ucraina are nevoie de România din motive strategice, logistice și politice, iar miza nu se reduce la un singur proiect punctual.
„Frontiera cu România este cea mai lungă cu un stat membru UE și NATO. Măcar și pentru atât, relația bilaterală ar trebui să aibă o agendă mult mai consistentă. Ucraina are nevoie de România pentru tranzitul materialului militar, cantitate infimă, 90% trece prin Polonia, dar cea pentru regiunea Odesa trece pe aici.
Are nevoie de curent electric, după tensionarea relațiilor cu Ungaria și Slovacia, pentru că mai mult de jumătate din importurile Ucrainei proveneau din cele două țări.
Are nevoie de bunăvoința autorităților române față de zecile de mii de ucraineni care și-au găsit refugiul în România și față de cei care se află în tranzit spre alte țări și cu care te întâlnești pe mai toate aeroporturile românești.
Are nevoie de o Românie dacă nu prietenă, măcar să nu adere la clubul ungaro-slovaco-ceh, care deja creează mari probleme Ucrainei în discuțiile de la Bruxelles. Kievul știe prea bine că România, din cauza Moldovei, n-o să meargă niciodată alături de țările care vor bloca drumul european al Ucrainei.
Cooperarea militară nu se va concretiza, orice hârtii s-ar semna, pentru că la români domină sentimentele anti-ucrainene și aroganța față de capacitățile militare ale Ucrainei.
Semănăm destul de bine cu rușii, în această privință. Mi-e teamă ca peste câțiva ani, când o să fie reformate și instituțiile militarizate românești, să nu cumva să-i cuprindă aroganța pe ucraineni, care o să găsească în alte state parteneri mult mai interesanți”, a declarat Goșu.
Cum vede Zelenski România
Întrebat cum percepe Zelenski România în contextul mai larg al războiului și al relațiilor internaționale, Goșu spune că Bucureștiul nu are forța de a juca un rol major în raport cu Washingtonul și marile capitale europene.
„Greu de spus cum ne percepe Zelenski. Nu cred că are timp să se gândească la România, el trebuie să se bată cu Rusia. Și, în același timp, să țină piept presiunilor lui Trump.
Cu siguranță, Bucureștiul nu-l poate ajuta în relația cu Washingtonul. Poate invers, să-l rugăm pe Zelenski – care a fost de multe ori la Casa Albă – să-i aranjeze o vizită acolo lui Nicușor Dan. România nu e în situația de a face jocuri regionale. Slăbiciunile ei interne sunt structurale și nu-i permit astfel de jocuri diplomatice care presupun și anvergură intelectuală și aparate solide diplomatice și pe securitate și o mai bună – cu mult mai bună – înțelegere a evoluțiilor pe scena internațională.
Nu cred că la Kiev, dar nici la Varșovia, nici la Berlin este foarte clară direcția spre care se îndreaptă România. Poate că și unul dintre obiectivele vizitei lui Zelenski la București a fost tocmai ancorarea cât mai departe de coastele ungaro-slovace a vaporului românesc”, a transmis istoricul.
Despre tema comunității românești din Ucraina
Armand Goșu consideră legitim ca problema comunităților românești din Ucraina și a celor ucrainene din România să fie ridicată inclusiv la nivel prezidențial, însă susține că fondul problemei este cu totul altul.
„Eu cred că problemele comunităților românești din Ucraina și ucrainene din România pot să fie ridicate și la nivelul întâlnirii președinților, dacă altfel nu-și găsesc rezolvarea. Nu văd nimic rău în asta. Aici, problemele sunt de altă natură.
Nici Nicușor Dan, nici consilierii lui nu cred că au fost vreodată prin satele din regiunile Cernăuți sau Odesa ca să interacționeze cu vorbitorii de limbă română de acolo. Ei primesc rapoarte de la servicii, mai ales SIE, care continuă să fie foarte toxice, întreținând iluzia unei comunități românești pătrunse de filonul naționalismului, care abia așteaptă trupele române cântând „Treceți batalioane române Carpații!”.
E adevărat că prin diverse agenții ale Guvernului român sau ale MAE sunt finanțate tot felul de asociații, grupuri, indivizi, care interpretează orice partitură dorește clientul. Iar clientul, de cele mai multe ori SIE, vrea să facă bani acolo cu pașapoartele.
Ca să înțelegeți ce-i mână în luptă pe acești oameni, urmăriți mereu circuitul banilor. Deci, până când România nu va reforma din temelii SIE, SRI, MAE, serviciul Armatei, afacerile oamenilor din aceste instituții vor canibaliza interesele statului român”, a punctat el.
Ce câștigă România și Ucraina
Armand Goșu spune că România obține vizibilitate politică și chiar posibilitatea de a accesa fonduri europene, dar avertizează că parteneriatul strategic nu trebuie supraevaluat.
„România, după multe semnale aiurea transmise către capitalele europene, face, în sfârșit, un gest care va fi remarcat. Colaborarea româno-ucraineană este obligatorie ca România să poată accesa mai mulți bani din SAFE (n.r.- instrumentul financiar al UE pentru înzestrare militară), deci are de câștigat și bani, nu doar prestigiu politic.
A cam șantajat Ucraina și a obligat-o practic să accepte condiții privind școlile care sunt greu de realizat, pentru că presupun niște costuri enorme, dar pentru diplomația românească contează mai mult impresia artistică, iar aici a punctat.
A obținut declararea zilei limbii române în Ucraina, la 31 august. Deci, Nicușor Dan a scris o pagină de aur în cartea de istorie a diplomației românești.
Evident, glumeam. Repet, românii sunt cu impresia artistică. Nimic consistent, nimic pe fond. Din păcate, ăsta e nivelul. Încheierea după doi ani și jumătate a acestui parteneriat strategic este un semn bun, dar care nu va produce saltul calitativ în relația bilaterală, să nu ne facem iluzii.
Ucraina este o piesă centrală pentru viitoarea arhitectură de securitate europeană, așa că viitorul României va depinde de vecinul de la Est. Mai ales în condițiile anunțatei retrageri americane.
Ucraina, la rândul ei, are nevoie de o Românie prietenă, e culoarul, nu singurul, unul dintre culoarele, care o leagă de Europa, acolo unde vrea să fie și unde-i este locul. Deci și Ucraina depinde, într-un fel, de România. Pentru că marele proiect al acesteia nu este să bată Rusia, ci să se integreze în Europa, să adere la instituțiile europene și să asimileze civilizația occidentală”, a conchis Armand Goșu.
Comentează