După un traumatism cranio-cerebral (TCC), unii pacienți se pot recupera complet, în timp ce alții rămân cu dizabilități severe. Evaluarea corectă a prognosticului este deosebit de dificilă la pacienții aflați pe terapii de susținere a vieții. Deși imagistica prin rezonanță magnetică funcțională în stare de repaus (rs-fMRI) poate evalua activitatea neurologică la scurt timp după leziunea cerebrală, nu se știa până acum dacă modul în care comunică regiunile creierului în această fază timpurie poate prezice recuperarea pe termen lung.
Cercetători de la Mass General Brigham, împreună cu colaboratori din Statele Unite și Europa, au analizat datele provenite din trei cohorte prospective, care au inclus 97 de pacienți supuși investigațiilor rs-fMRI după traumatism. Rezultatele arată că o comunicare timpurie între trei perechi de regiuni cerebrale este asociată cu rezultate funcționale favorabile la șase luni de la accident. Concluziile au fost publicate în revista PNAS, potrivit news-medical.
Cercetătorii s-au concentrat asupra unui tip special de activitate cerebrală numită activitate „anticorelată”, considerată un indicator al funcționării normale a creierului. Acest tip de activitate presupune că, atunci când o anumită regiune cerebrală devine activă, o altă regiune distinctă se dezactivează.
Analizând scanările cerebrale (rs-fMRI) ale jumătății dintre participanții cu TCC, cercetătorii au identificat două tipare în care diferite regiuni ale creierului funcționau în mod opus și un al treilea tipar în care regiunile acționau sincronizat. Persoanele care prezentau oricare dintre aceste trei tipare au avut șanse mai mari de a se recupera favorabil, chiar și după ajustarea rezultatelor în funcție de factori precum sedarea sau nivelul de conștiență.
Pe baza acestor descoperiri, cercetătorii au integrat datele într-un model de predicție a evoluției după TCC. Modelul a fost testat pe cealaltă jumătate a participanților și s-a dovedit mai eficient în estimarea recuperării decât modelele de prognostic utilizate anterior.
Unul dintre tiparele care a prezis puternic rezultate pozitive a implicat regiuni din rețeaua de saliență -un „centru de coordonare” pentru multiple rețele cerebrale - și rețeaua modului implicit (Default Mode Network – DMN), activă în stare de repaus. Împreună, aceste regiuni facilitează accesul conștient la informațiile primite. Un alt tipar a inclus regiuni implicate în controlul cognitiv și în procesarea vizuală de bază. De asemenea, conectivitatea dintre DMN și rețeaua limbajului a contribuit la predicția rezultatelor favorabile.
În mod important, rezultatele au fost consistente în rândul pacienților cu leziuni de severitate diferită, tratați în mai multe spitale, folosind aparate RMN diferite, în țări diferite. Studii viitoare ar putea explora în ce măsură aceste conexiuni neurologice sunt esențiale pentru procesul de recuperare și cum pot fi utilizate pentru a ghida deciziile prognostice după un traumatism cranio-cerebral.
Comentează