Multă vreme, cercetătorii au crezut că Golful Suez este ca un proiect abandonat al naturii. Ei credeau că, în urmă cu milioane de ani, pământul a început să se crape acolo pentru a face loc unui nou ocean, dar că procesul s-a oprit definitiv.
Totuși, o descoperire recentă a schimbat tot ce știam despre mișcările pământului. Se pare că ne-am înșelat: Golful Suez nu este „încremenit”. În realitate, acesta continuă să se lărgească, îndepărtând încetul cu încetul Africa de Asia.
Această poveste incredibilă a început acum foarte mult timp, într-o epocă în care primele maimuțe antropoide abia apăreau în pădurile tropicale. De atunci și până astăzi, pământul de sub acest braț de mare a continuat să se miște, chiar dacă noi nu am observat acest lucru până acum.
Povestea începe acum 28 de milioane de ani
Acum 28 de milioane de ani, sub acțiunea unor forțe tectonice uriașe, placa arabică a început să se separe de placa africană. Această ruptură progresivă a dat naștere Golfului Suez, un proces de rifting similar celui care a format marile oceane ale planetei noastre.
Însă, spre deosebire de vecinul său, Marea Roșie, care a reușit transformarea într-un bazin oceanic, Golful Suez părea să-și fi abandonat ambiția acum aproximativ 5 milioane de ani. Cel puțin, așa susțineau manualele de geologie.
Plăcile tectonice își reorientaseră mișcările, energia se mutase spre regiunea Mării Moarte, iar Suezul rămăsese un simplu golf, blocat în dezvoltarea sa neterminată. Cu toate acestea, anumite semne nu se potriveau cu această narațiune bine stabilită.
Pe de o parte, recife de corali antice, formate la nivelul mării în timpul perioadelor calde, se regăsesc astăzi la aproape 19 metri altitudine. Pe de altă parte, cutremure de mică intensitate zdruncină regulat zona. În cele din urmă, falii active ridică progresiv porțiuni de teren.
Toate aceste elemente șopteau un adevăr tulburător: ceva continua să se miște. Această discrepanță deranjantă între consensul științific și observațiile de pe teren a fost cea care i-a determinat pe David Fernández-Blanco și echipa sa să efectueze o investigație amănunțită.
Anomalii pe care eroziunea singură nu le putea explica
Analizând topografia regiunii și traseul râurilor pe o distanță de 300 de kilometri, cercetătorii au căutat anomalii pe care eroziunea singură nu le putea explica.
Rezultatele, publicate în revista Geophysical Research Letters, sunt fără echivoc: Golful Suez continuă să se lărgească cu o rată de jumătate de milimetru pe an.
Acest ritm este comparabil cu cel observat în provincia Basin and Range, din vestul Statelor Unite, unde extinderea creează progresiv o alternanță de munți și văi. Această descoperire răstoarnă modelul binar care predomina până acum. Rifturile nu se limitează doar la a reuși sau a eșua.
Ele pot, de asemenea, încetini considerabil, continuând totuși progresul, asemenea unui maratonist care ar trece la mers, fără a se opri niciodată cu adevărat.
Forțele tectonice care provoacă aceste rupturi continentale se dovedesc a fi mult mai tenace și mai complexe decât sugerau teoriile clasice bazate exclusiv pe mișcările plăcilor. Dincolo de interesul teoretic, această descoperire are implicații practice importante.
Dacă Golful Suez rămâne activ din punct de vedere tectonic, regiunea prezintă un risc seismic mai ridicat decât se estimase anterior. Populațiile locale și infrastructurile strategice, în special Canalul Suez, ar putea fi mai expuse cutremurelor distructive.
Mai mult, acest studiu ne îndeamnă să reconsiderăm și alte rifturi considerate definitiv inactive. Câte dintre aceste „eșecuri” geologice își continuă în secret lucrarea într-un ritm imperceptibil?
Instrumentele moderne de analiză ar putea dezvălui că planeta noastră este și mai dinamică și mai vie decât ne-am imaginat, cu procese tectonice care persistă pe scări temporale care sfidează percepția noastră umană.
Comentează