Premierul Ilie Bolojan deschide frontul reformei în sistemul medical cu un discurs despre „risipă”, salarizare legată de activitate și controale mai dure asupra cheltuielilor din spitale. Mesajul amintește însă de episodul tensionat din perioada în care conducea Primăria Oradea, când le cerea medicilor să dovedească dacă sunt „o echipă sau niște mercenari”. Ajuns la Palatul Victoria, Bolojan mută aceeași filosofie la nivel național, într-un moment în care spitalele reclamă lipsă de personal și costuri tot mai mari.
În plină presiune pe bugete și cu un sistem medical care reclamă constant lipsa de personal și suprasolicitarea din spitale, premierul Ilie Bolojan a reluat public tema „risipei” din Sănătate și a cerut ca salarizarea să fie legată de activitatea efectivă a spitalelor. Mesajul vine pe o linie de discurs care, pentru Bolojan, nu este nouă: în 2018, ca primar al Oradei, le spunea angajaților UPU–SMURD, în contextul unui val de demisii anunțate, că „se va vedea dacă sunteți o echipă sau niște mercenari”.
„Nu mai putem continua cu risipa”: Guvernul pune lupa pe banii CNAS
Într-o intervenție recentă, premierul a indicat că presiunea majoră nu vine din investiții sau din fondurile europene, ci din sumele care intră în sistem prin Casa de Asigurări. El a arătat că ponderea cheltuielilor de sănătate în veniturile curente ale statului ar fi urcat, în ultimul deceniu, de la circa 11% la 14–16%, iar creșterile nominale sunt accelerate: 49 de miliarde (2021), 54 de miliarde (2022), 59 de miliarde (2023), 73 de miliarde (2024) și o estimare de 77 de miliarde pentru 2025.
Mesajul central: dacă „nu se întâmplă nimic” până la final de an, presiunea bugetară se adâncește, iar veniturile suplimentare din taxe riscă să fie „înghițite” de suplimentări, fără ca statul să-și echilibreze finanțele.
Legarea salariilor de activitate și „costuri de personal” care sufocă spitalele
Bolojan a susținut că una dintre problemele structurale este decuplarea dintre numărul de cazuri rezolvate și cheltuielile de personal, ceea ce ar întreține lipsa de interes pentru economii și performanță. În același registru, a invocat situații în care costurile de personal ajung să depășească 90% din bugetul unui spital, ridicând întrebarea ce mai rămâne pentru medicamente, analize și servicii reale pentru pacient.
În paralel, premierul a descris mecanisme care ar „umfla” decontările, inclusiv optimizări administrative legate de indicatori de complexitate, și a cerut ca instituțiile de control să treacă de la rolul de „spectator” la cel de regulator.
Medicamentele scumpe, concediile medicale și „socializarea costurilor”
În aceeași linie, premierul a vorbit despre creșterea cheltuielilor cu medicamentele și despre un dezechilibru între inovativele scumpe și genericele care acoperă majoritatea tratamentelor uzuale, cerând o inversare a balanței acolo unde e posibil. Totodată, a indicat vârfuri suspecte ale concediilor medicale în perioadele „punte” și a descris un amestec public–privat care ar fi dus, în anumite zone, la „socializarea cheltuielilor și privatizarea câștigurilor”.
Precedentul din 2018: „echipă sau mercenari”
Pentru o parte a sistemului medical, însă, discuția despre bani și disciplină bugetară are și o încărcătură veche. În 2018, la Oradea, în contextul nemulțumirilor privind sporurile și al demisiei anunțate de șeful UPU–SMURD, Ilie Bolojan s-a prezentat în fața angajaților cu documente și a susținut că salariile „nu scad”, cerându-le să-și continue activitatea și să nu genereze „perturbări” prin demisii. Atunci a rostit și fraza care a rămas reper în spațiul public: prin decizia lor „se va vedea dacă sunteți într-adevăr o echipă sau niște mercenari”.
În relatarea de atunci apar și tensiunile din teren: angajați care invocau efortul din nopți, weekenduri și sărbători, temeri privind pierderi temporare de venit și riscul de blocaj în urgențe, în timp ce administrația locală invoca reguli, constrângeri și necesitatea unei soluții „stabile”.
Reformă de sistem sau conflict cu halatele albe?
Noul mesaj al premierului pune accentul pe eficiență, control și condiționarea finanțării de rezultate. Dar, pe fondul unei crize recurente de personal și al tensiunilor dintre spitale, autorități locale, CNAS și Ministerul Sănătății, fiecare încercare de „strângere a șurubului” riscă să reactiveze exact fractura veche: cine decide regulile, cine suportă costurile și ce înseamnă, concret, „performanță” într-un sistem în care urgența nu poate fi programată, iar lipsurile se văd direct la patul pacientului.
Dacă Guvernul va merge pe reforme cu indicatori clari și control real al decontărilor, miza va fi să demonstreze rapid că „mai puțini bani risipiți” înseamnă servicii mai bune, nu doar austeritate mascată, cum consacră chiar premierul, „în virtutea inerției”.
Comentează