Eugen Rădulescu, consilier al guvernatorului BNR, susține într-un articol publicat miercuri, 25 martie 2026, pe platforma Opinii BNR, sub titlul „Joaca cu focul: aruncând benzină pe deficitul bugetar”, că principala problemă a economiei românești rămâne deficitul bugetar și avertizează că orice abatere de la programul de consolidare fiscală ar putea avea efecte „devastatoare și de lungă durată”.
În analiza sa, Rădulescu afirmă că „cea mai severă constrângere a economiei românești este, de foarte departe, deficitul bugetar” și arată că România a trecut „de la o datorie publică de sub 12% din PIB în 2006, anul dinainte de intrarea în UE, la 60% din PIB în prezent”, în timp ce în 2024 deficitul bugetar a ajuns la „un neverosimil 9,3% din PIB”. Potrivit acestuia, după instalarea Guvernului Bolojan a fost pornit „un program pe 7 ani de revenire a deficitului bugetar în limitele prevăzute de Tratatul de la Maastricht”.
Consilierul guvernatorului BNR insistă că ajustarea fiscală este cu atât mai dificilă cu cât România trebuie să facă față simultan unor presiuni majore, de la creșterea costurilor cu dobânzile, estimate la „peste 60 miliarde de lei” în acest an, până la majorarea cheltuielilor militare și la efectele demografice ale ieșirii la pensie a generațiilor numeroase. „Situația a fost și este pe muchie de cuțit. Nu avem decât o singură soluție: să ținem cu dinții de programul de diminuare a deficitului asumat de guvern și aprobat de parlament”, scrie Rădulescu.
Dobânzi mai mari și o problemă de credibilitate
Rădulescu compară indicatorii macroeconomici cu analizele medicale ale unui pacient și spune că gravitatea dezechilibrului fiscal nu se vede doar în mărimea deficitului, ci și în costul la care statul se poate împrumuta. „Dacă luăm toți acești parametri împreună, vedem că dobânzile plătite de România pentru o datorie de 60% din PIB sunt mai mari decât cele plătite de Franța, pentru o datorie de peste 120% din PIB”, notează el.
În opinia sa, una dintre explicațiile esențiale ține de credibilitatea statului român, mai exact de istoricul promisiunilor nerespectate în materie de reforme și disciplină fiscală. Autorul amintește Legea responsabilității fiscal-bugetare din 2010 și rolul Consiliului Fiscal, dar susține că, în practică, regulile au fost frecvent golite de conținut. „Mă tem însă că, dincolo de asta, legea este o minunată și perfect inutilă înșiruire de dorințe pioase”, afirmă Rădulescu, criticând inclusiv decizii precum majorările de cheltuieli fără surse clare de finanțare.
El dă ca exemplu episoadele în care cheltuielile au fost extinse în afara unei logici bugetare sustenabile și spune că piețele financiare sancționează rapid acest tip de conduită. „Piețele financiare înțeleg mai puțin «creativitatea» unor guverne și, fără pic de simț al umorului, adaugă tot mai multe puncte de bază la riscul de țară”, avertizează consilierul BNR, care afirmă că România a ajuns astfel să plătească printre cele mai ridicate dobânzi din Europa în rândul statelor cu rating recomandat investițiilor.
Mesaj de susținere pentru programul de ajustare
Deși descrie tabloul macroeconomic drept fragil, Rădulescu susține că primele rezultate ale programului de corecție bugetară sunt încurajatoare. El arată că deficitul bugetar de la finalul lui 2025, de 7,7% din PIB, a fost sub angajamentul guvernamental de 8,4%, iar începutul acestui an a adus un mic excedent. „Avem un început de a ne ține de promisiune, ceea ce nu ni s-a mai întâmplat de ceva ani”, afirmă el, adăugând că „analizele economiei se îmbunătățesc semnificativ”, iar piețele au reacționat prin reducerea dobânzilor la care România se poate împrumuta.
Autorul critică însă dur vocile publice care descriu economia în termeni apocaliptici și cer relaxarea măsurilor de ajustare. „Social media, presa scrisă, televiziunile – toate cântă prohodul economiei”, scrie Rădulescu, susținând că o parte a politicienilor și chiar a economiștilor promovează ideea amânării măsurilor nepopulare, deși pericolul real este tocmai abaterea de la ținta de deficit. În formularea sa, dacă România nu își respectă din nou angajamentele, „piețele pot, pur și simplu, să se închidă pentru țara noastră”, iar consecințele ar fi „devastatoare și de lungă durată”.
Rădulescu spune explicit că susține linia generală a programului guvernamental și că măsurile luate până acum au început să producă efecte, chiar dacă există întârzieri în zone sensibile, precum reducerea cheltuielilor administrației publice și diminuarea pierderilor companiilor de stat. „De când am văzut programul guvernamental am afirmat că este un program bun, că aplicarea lui va aduce în final reluarea creșterii sănătoase”, scrie el.
Carburanții, noul front al disputei
O parte importantă a articolului este dedicată creșterii prețurilor la carburanți, pe fondul războiului din Iran și al tensiunilor de pe piața hidrocarburilor. Rădulescu notează că scumpirea petrolului și a gazului lichefiat riscă să alimenteze inflația, să încetinească economia și să afecteze mai ales agricultura și transporturile, însă avertizează că un tratament fiscal preferențial pentru combustibili ar agrava problema de fond. „Din prea lungă lista a domeniilor care ar fi «îndreptățite» la cheltuieli mai mari ale statului sau la venituri mai mici am să mă refer aici la un singur articol (...) al cărui tratament de favoare ar face cu mult mai mult rău decât bine: carburantul auto”, arată el.
În contextul în care alte state au recurs la reduceri temporare de taxe sau la subvenții, autorul explică de ce România, în opinia sa, nu își poate permite o asemenea relaxare fiscală. „De ce? Simplu: plătim pentru dezastrul bugetar din anii anteriori!”, scrie Rădulescu, argumentând că bugetul depinde de veniturile fiscale din carburanți și că obiectivul reducerii deficitului la 6,2% din PIB în acest an trebuie apărat. El formulează tranșant alegerea în fața guvernului: „Ce alegem? Să reducem impozitul pe carburant sau să ținem cu dinții de obiectivul reducerii deficitului bugetar? Mă tem că a doua opțiune este singura rațională.”
Rădulescu merge mai departe și susține că impactul asupra șoferilor, estimat de el la 50-100 de lei în plus pentru un plin, este mai puțin grav decât riscul escaladării costurilor cu datoria publică. „Anul acesta vom plăti peste 60 miliarde de lei doar dobânzi la datoria publică”, avertizează el, adăugând că, dacă statul continuă să cedeze tentației de a menține artificial costuri „acceptabile” prin noi concesii fiscale, aceste dobânzi vor crește până în punctul în care resursele bugetare vor fi absorbite aproape integral de plata lor.
În concluzie, mesajul transmis de consilierul guvernatorului BNR este unul de susținere clară a consolidării fiscale, chiar cu prețul unor costuri sociale și politice pe termen scurt. „A venit momentul notei de plată pentru bunăstare pe datorie”, scrie Eugen Rădulescu, într-un text care pledează deschis pentru continuarea fermă a programului de reducere a deficitului și împotriva oricărei relaxări bugetare motivate electoral sau conjunctural.
Comentează