Animalele din Parcul Naţional Cheile Bicazului-Hăşmaş se adaptează natural iernilor geroase, aşa cum au făcut-o de-a lungul evoluţiei, iar în această perioadă se observă că urşii s-au retras la iernat, lucru confirmat prin monitorizarea urmelor şi a camerelor de supraveghere, potrivit Agerpres.
Directorul Parcului Naţional Cheile Bicazului-Hăşmaş, Hegyi Barna, a declarat, pentru AGERPRES, că, spre deosebire de iernile blânde, când unii masculi nu iernează, întrucât găsesc hrană în păduri, în acest sezon majoritatea urşilor, inclusiv masculii mari, s-au retras în zone liniştite, stâncării şi grote greu accesibile, unde nu îi pot deranja oamenii.
"Urşii care sunt obişnuiţi la hrănitoare, care sunt obişnuiţi la observatoare, unde li se dă artificial mâncare, nu iernează. Dar urşii sălbatici îşi respectă codul genetic. Având în vedere că e o iarnă relativ normală, în decembrie încă nu a fost iarnă, dar acum e o iarnă aşa cum trebuie să fie în fiecare an, ei se duc la iernat. La noi, în parc, majoritatea urşilor pe care-i avem şi sunt filmaţi pe camere au comportament normal de urs sălbatic, care se şi teme de om. Noi zilnic mergem pe teren şi îi vedem foarte rar, deci nu sunt obişnuiţi cu omul", a spus Hegyi Barna.
Potrivit acestuia, în parc există în permanenţă aproximativ 10-15 urşi, însă pe timpul iernii numărul acestora creşte semnificativ, ajungând la peste 100, prin migrarea exemplarelor din zonele învecinate.
"În mod normal, avem între 10-15 urşi permanent, având în vedere că terenul, care este ori pădure compactă, ori stâncărie, nu-i cel mai bun din punct de vedere al hranei pentru urs. (...) Dar pot să se adune mai mult de 100-150 de exemplare pe timpul iernii, în zona Hăşmaşu Mare, Hăşmaşu Negru. Vin din zonele adiacente, din celelalte păduri. (...) Pe creasta aceasta a Hăşmaşului- Hăşmaşu Mare, Hăşmaşu Negru- aici se adună pentru iernat, pentru că e stâncărie, sunt grote, sunt bârloguri mai mici, unde ei se retrag. Iar zăpada se aşterne pe ei şi atunci stau acolo în linişte, că nu e acces uman, şi stau la căldură", a explicat directorul Parcului.
El a adăugat că, în primăvară, în zonă se creează o adevărată "autostradă" a urşilor, pentru că animalele pleacă din zonele înalte, unde nu există hrană suficientă.
"Având în vedere că în zonele înalte nu prea se găseşte mâncare, urşii încep să migreze. Şi atunci, pe noroi sau pe zăpadă, sunt o mulţime de urme, parcă ar fi o autostradă, de aceea zicem că e autostrada urşilor", a arătat Hegyi Barna.
În această perioadă, alte mamifere, precum cerbii şi căprioarele, coboară în zone mai joase, în văi sau pe terenuri agricole, unde găsesc mai uşor hrană.
De asemenea, şi caprele negre se retrag în păduri, unde stratul de zăpadă este mai subţire şi pot fi uşor de observat.
Şi lupii şi râşii rămân activi pe timpul iernii, fiind văzuţi frecvent pe camerele de monitorizare.
Hegy Barna a arătat că râşii au teritorii bine definite şi un program regulat de patrulare, iar la finalul lunii ianuarie, când începe perioada de împerechere, sunt observaţi mai des.
"Avem, de exemplu, într-o zonă, un râs care vine în fiecare lună, într-o anumită zi, de obicei după-masă, între orele 16:00 şi 17:00. O zi în plus sau minus, dar cam în aceeaşi perioadă. Înseamnă că râsul respectiv, dacă nu este deranjat, îşi respectă foarte mult teritoriul şi are obiceiuri de a patrula, de a verifica dacă mai sunt alte exemplare de râs, de a vâna pe acel teritoriu", a precizat directorul Parcului.
Moartea animalelor în natură, mai ales pe timpul iernii, este rar observată de rangerii parcului, deoarece hoiturile sunt rapid consumate de carnivore, în special de urşi.
"Nimic nu se pierde în natură. Şi hrana preferată a urşilor sunt hoiturile acestea, deci animalele care mor. Dar foarte rar le găsim că (...) natura în două-trei zile are grijă să rămână numai câteva oase după orice animal care moare din cauze naturale sau de omorât de prădători", a menţionat Hegy Barna.
Un pericol major pentru fauna sălbatică îl reprezintă, şi în sezonul de iarnă, deranjul uman, în special folosirea snowmobilelor.
Aceste vehicule provoacă stres animalelor şi pot duce la moartea păsărilor mici, care nu îşi permit pierderea de energie în nopţile foarte reci.
"Păsările încearcă să supravieţuiască în această perioadă.. De aceea este foarte dăunător obiceiul de a merge cu snowmobilul. (...) Cei care practică acest sport spun că nu fac nicio pagubă, că merg pe stratul de zăpadă. Dar e un deranj extrem, mai ales în perioada aceasta de iarnă, pentru că sunt specii de păsări care au numai câteva grame sau câteva zeci de grame şi care poate că găsesc atâta mâncare încât să îşi ţină cald corpul acela mic şi să supravieţuiască peste zi. Şi dacă sunt deranjate şi trebuie să zboare şi trebuie să-şi consume energia, pot să nu treacă peste o noapte geroasă. Deci, deranjul e foarte periculos pentru păsări, de exemplu, în perioada asta, când frigul e foarte mare şi găsesc mâncare foarte greu", a explicat directorul Parcului.
Şi celelalte animale sunt deranjate de cei care merg cu snowmobilul, pentru că trebuie să îşi schimbe locul şi să îşi consume energia şi, în acest fel, lupta pentru supravieţuire e mai grea.
În plus, aceste activităţi pot distruge puieţi şi plantaţii forestiere.
În această perioadă, administraţia parcului desfăşoară un program complex de monitorizare, prin patrule regulate ale rangerilor, urmărirea urmelor, utilizarea GPS-ului şi a camerelor de supraveghere.
Hegyi Barna a menţionat că toate informaţiile sunt centralizate într-o bază de date, care este folosită inclusiv pentru evaluarea impactului eventualelor investiţii din zonă.
Parcul Naţional Cheile Bicazului-Hăşmaş, aflat în Munţii Hăşmaş, pe teritoriul judeţelor Harghita şi Neamţ, se întinde pe o suprafaţă de aproximativ 7.000 de hectare şi cuprinde specii rare de plante şi păsări, Lacul Roşu - unul dintre puţinele lacuri de baraj natural din Europa Centrală şi de Est -, precum şi Cheile Bicazului, una dintre cele mai spectaculoase zone turistice din România.
Comentează