Debutul anului 2026 vine cu o descoperire care impresionează comunitatea științifică și ridică semne de întrebare serioase asupra modelelor actuale din astrofizică. O echipă internațională de astronomi, coordonată de cercetători ai Universității din British Columbia, a publicat în revista Nature dovezi solide ale unui fenomen energetic încă neexplicat, identificat în centrul unui roi de galaxii aflat în plin proces de formare, surprins la scurt timp după Big Bang.
Potrivit specialiștilor, observațiile indică faptul că mecanismele prin care se nasc și evoluează structurile cosmice de mari dimensiuni sunt mult mai agresive și mai complicate decât arată modelele teoretice și simulările pe computer folosite până acum. Descoperirea ar putea forța o reevaluare majoră a felului în care este înțeleasă evoluția timpurie a Universului.
Obiectul studiului este un „protoroi” de galaxii situat la o distanță uriașă, având o deplasare spre roșu (redshift) de 4.3. Această valoare plasează structura într-o epocă în care Universul avea mai puțin de 1,5 miliarde de ani, o perioadă de „copilărie” cosmică în care primele galaxii abia începeau să se grupeze sub influența gravitației.
Ce au făcut astronomii pentru a detecta acest gaz invizibil la o distanță atât de mare
Conform teoriilor standard, gazul dintre aceste galaxii (mediul intracluster) ar trebui să se încălzească treptat, pe măsură ce cade în puțurile gravitaționale ale roiului. Totuși, măsurătorile echipei indică faptul că gazul din acest protoroi este mult mai fierbinte și mai agitat decât ar permite simpla atracție gravitațională, ceea ce implică existența unei „pompe” externe de energie care injectează căldură în sistem.
Pentru a detecta acest gaz invizibil la o distanță atât de mare, astronomii nu au folosit telescoape optice obișnuite, ci s-au bazat pe un fenomen fizic subtil numit efectul Sunyaev-Zeldovich (SZ). Acest efect apare atunci când fotonii antici ai Radiației Cosmice de Fond (acea „lumină” rămasă de la Big Bang) trec printr-un nor de electroni fierbinți. Electronii, având energie mare, ciocnesc fotonii și le transferă o parte din energia lor, modificându-le ușor frecvența.
Analizând aceste distorsiuni spectrale, cercetătorii au putut cartografia nu doar prezența gazului, ci și temperatura și densitatea acestuia, realizând o „radiografie” termică a unei structuri care a existat acum peste 12 miliarde de ani.
Miza descoperiri
Miza acestei descoperiri este fundamentală pentru înțelegerea „pânzei cosmice”. Faptul că acest gaz intracluster este atât de energizat sugerează că vânturile galactice, fluxuri de particule expulzate de explozii de supernove sau de găurile negre supermasive (quasari) din centrul galaxiilor tinere, sunt mult mai puternice și au o rază de acțiune mult mai mare decât se credea.
Practic, galaxiile nu sunt insule izolate care cresc liniștit; ele interacționează violent cu mediul înconjurător, „suflând” energie în spațiul dintre ele și oprind, paradoxal, formarea de noi stele prin încălzirea gazului necesar acestui proces.
Observația dă naștere unei noi teorii
Această observație, realizată cu o precizie fără precedent pentru o epocă atât de timpurie, forțează o recalibrare a modelelor de evoluție cosmică.
Ea demonstrează că „feedback-ul” energetic al găurilor negre și al formării stelare joacă un rol crucial încă din primele etape ale Universului, modelând distribuția materiei la scară mare mult mai devreme decât estimau astrofizicienii.
Ceea ce părea a fi un proces lent de acumulare gravitațională se dovedește a fi un spectacol dinamic, dominat de explozii de energie care pot altera destinul unor roiuri întregi de galaxii.
Comentează